SuperBlog

Aventuri pe patru roți cu Copper Attitude

Reading Time: 6 minutes

Femeia la volan. Am auzit de atâtea ori ironia nedisimulată încât de multe ori mi-a făcut plăcere să mă joc cu ea. Am luat-o ca o vulnerabilitate la început dar am întors-o în favoarea mea ca o tolbă cu săgeți arămii. Am lăsat de multe ori zâmbete și râsul sarcastic frânt la jumătate, sădite în ironia mea educată și întreținută cu grijă.

Condusul este a doua natură pentru mine

Conduc de mulți ani și nu m-aș mai vedea altfel, decât cu șezutul în mașină. Ascult playlisturi cu care mă laud doar în gând sau vreun Podcast de știință, că doar ca academiciană pot ține mâna pe volan, prin București sau prin țară. Am stat în trafic mai mult decât câteva vieți adunate ale șoferilor din Dubai. Am râs și cântat, vorba aia, puteam înregistra album după album. Asta când nu îmi făceam psihoterapie singură, că doar berbecul este analitic din fire și despică firul în patru sau deșiră dantela până reface viermele de mătase. Toate au scris aventuri pe patru roți care m-au bucurat și mi-au dat emoții.

De aia zic, eu am relația mea cu condusul și, datorită muncii de zi cu zi, am cam bătut drumurile pe patru roți, cel mai mult schimbând viteze, de am rămas și acum cu sechele, la automată. Am șters în mers oglinzi laterale aburite, am mers cu oglinda retrovizoare ridicată în unghi ascuțit de nu știam de ce nu văd prin lunetă și aveam o persoană dedicată ce îmi punea combustibil când intram eu pe covorul roșu în benzinărie, mai ceva ca Angelina Jolie la Oscaruri.

Orice escapadă urbană sau în natură cu mine la volan, este o experiență de vis, îți spun eu! Păi dacă eu nu mă laud, atunci cine? Stai să vezi, că le iau în ordine.

Vis de copil care conduce Oltcit

Visam cel mai adesea cum conduc un Oltcit, o mașină chic pe vremea aceea. Era abia ieșită pe piață și o aveau câțiva vecini cu bani. Stăteam la bunici pe o pătură în grădină cu fața în sus și visam ore întregi cum conduc eu tacticoasă mașina mea roșie. Altă culoare nu concepeam. Plecam peste tot în vacanță cu ea și toți prietenii mei mă invidiau ce mașină frumoasă am. Escapadele mele cu Oltcitul, deși doar în vis, păreau rupte din filme și, deși nu era decapotabil, mie îmi flutura tot timpul eșarfa în mers și purtam ochelari de soare. Visam la aventuri pe patru roți.

aventuri pe patru roți

Sursa foto: Unsplash

Nu am avut Oltcit când am crescut, însă și acum visez cum conduc pe serpentine, cu eșarfa în vânt. O să te anunț, cu siguranță, când voi face acest drum. Promit și poze de revistă.

Examenul de conducere, prima întâlnire cu poliția

Prima întâlnire cu poliția rutieră are loc la examenul practic pentru obținerea carnetului de conducere. Este momentul botezului, atunci când îți arată cum se pune problema și că nu ești de capul tău pe drumurile patriei.

Nu știu cum a fost la tine, dar la mine a fost interesant. Luasem sala cu punctaj maxim, așa că am pornit la traseu pe cai mari.

Prima probă la traseu

Vorba vine, caii putere erau niște mârțoage. Polițista (da, a fost o ea!) măsoară din pași scurți dar apăsați trotuarul unde stăteam noi, ăștia de evaluat, ca să ne arate cine este șefa. Strigă apoi prezența și ne spune clar că ea nu are timp toată ziua.  Probabil că mai avea și alte treburi, ca orice altă femeie cu lista de to do în cap.

Ajunge la mine, inevitabil (daaa!) și spune zâmbind sarcastic:

26 puncte la sală? Ia să vedem noi dacă ești la fel de bună și în trafic! 

Înghit în sec sticluța cu otravă și mă anunță că mă ia prima la traseu în timp ce mașina era înțesată cu alții așa ca mine plus instructorul înghesuit între ei. Plec de pe loc, visând cum voi conduce eu prin concedii și spre țară, la bunici. Mă descurc binișor și îmi spune să fac parcare laterală. Iau eu echerul imaginar din cap, mă așez regulamentar și parchez în etape, cât de cât corect. 

Încă o dată!

Încerc să respir ușurată că m-am descurcat și mă rog în gând să strige Admis! Dar nici nu termin gândul și zice să plecăm iar la drum. Eu, care credeam că i-am demonstrat ce era de demonstrat, așa, ca la mate, la școală, mă blochez ca o rolă de casetă și încerc să plec cu viteza a doua de pe loc. Scena este cunoscută ca oprirea motorului dubla 1. Cine a prins mașina manuală, știe despre ce vorbesc. Zice, hai să mai încercăm o dată. Cu emoțiile în gât și transpirată toată, mai dau să plec o dată și uite cum se toarnă dubla 2. 

aventuri pe patru roți

Sursa foto: Unsplash

Măi, dar are ceva mașina asta și dau să repet manevra, dar dubla 3 mi-a luat-o înainte, victorioasă. La fel și doamna polițist, cu lista de to do, care a zis că ne vedem data viitoare, dacă nu știu să pornesc din viteza întâi. Primește și instructorul două palme imaginare și plecăm la casele noastre. Eu, plânsă toată ca atunci când luam un nouă pe la școală și era capătul lumii. Suna ca atunci când mai auzeam pe la alții, în facultate că îi cheamă în toamnă. Nasoală senzația eșecului la adult.

Liber la aventuri pe patru roți

Vine vremea celui de-al doilea examen de traseu și eram încrezătoare că de data asta o să fie bine. Ne întâlnim cu un polițist și mă bucur în gând că nu mai era doamna de data trecută. Hai că am și acum o poveste haioasă!

Polițistul este simpatic și are altă abordare. Ne pune să ne prezentăm, bifând în dreptul nostru în tabelul unde urma să completeze și a doua notă a examenului, cea de la proba de traseu. Ajunge la mine și îi atrag atenția pe loc pentru că mă prezint invers decât trebuie să te prezinți la poliție, punând prenumele primul și apoi numele de familie.

Mă întreabă dacă lucrez la ProTv pentru că mă prezint ca Andreea Esca. Zic stai să vezi, că și ăsta mă intimidează și pic iar și o iau de la capăt.

Țâșnirea salvatoare

Urcăm în mașină și nu uită să îmi amintească să fiu la fel de bună ca la teorie. Îmi dau două palme în gând să mă trezesc la realitate și cu gândul la orele de condus, unde făceam manevre corecte, pornesc de pe loc sigură pe mine și mă invită să ies de pe strada liniștită în traficul de dimineață de pe un bulevard aglomerat. Stau și stau, așteptând să mă lase și pe mine mașină după mașină și simt deja nervozitate în bătălie degetelor polițistului în bordul mașinii de examen. Îmi zic în gând că dacă nu țâșnesc acum în trafic, mai dau pe la examen o dată. Și, cu un curaj războinic, pornesc în trombă și îmi salvez onoarea cu brio. După ce primesc admis, îmi spune că dacă nu ieșeam sigură pe mine în acel loc mă pica din nou. Transpirată și roșie la față am mulțumit acolo, sus și așa mi-am început aventura pe patru roți.

Bine, chiar și acum, după ani buni de condus, am emoții când mă oprește vreun polițist, având senzația că am greșit ceva.

Dacia roșie ca focul

Am început aventura pe patru roți cu o Dacie roșie. O mașină docilă, cu care am bătut țara în lung și în lat, rezistentă, longevivă și ușor de condus. Pe lângă vacanțe, mașina asta a gonit spre munte duminica dimineața și se întorcea seara, după o aventură prin care ne recream în natură și ne încărcam bateriile.

A fost o vreme în care pleca fericită la drum, era îngrijită și ne făcea toate poftele când era vorba de aventuri. Până într-o zi în care a dat semne de oboseală și am fost cea mai tristă din lume. Era momentul în care am realizat că bătrânica asta roșie era epuizată. Trebuia dusă la service și trebuia tractată până acolo. O priveam sfâșiată cum încercau să o scoată din parcare legată cu un cablu artizanal de undeva de pe dedesubt.

Mașina vecinului care ne ajuta, avea un cârlig de remorcare, util pentru tractare care părea de pe vremea dacilor dar suficient de eficient cât să își facă treaba. Este mare lucru să poți scoate pe cineva din încurcătură cu un astfel de accesoriu.

aventuri pe patru roți

Sursa foto: foto AutoGedal.ro și Unsplash editate în Canva

Acum, deja mă gândesc cum să îmi montez unul modern, pentru că este util nu numai pentru tractare dar și pentru atașarea unui suport de biciclete sau pentru evitarea unor accidente. Cu ajutorul unui cârlig auto, poți tracta o remorcă sau poți lua cu tine în vacanțe rulota. Am văzut că în ultimii ani, vacanțele cu rulota au devenit foarte populare și este minunat să poți umbla prin țară să vezi atâtea locuri pitorești.

Este o idee la care mă voi gândi până vara viitoare pentru a continua și alte aventuri pe patru roți.

Tu ce peripeții ai avut până acum cu mașina?

 

Sursa foto principală: foto AutoGedal.ro și Unsplash editate în Canva

Acest articol este scris pentru ediția de toamnă SuperBlog 2021

7 Comentarii

  1. Mona

    11 octombrie 2021 at 5:57 am

    Ce m-am distrat! Eu am avut noroc la examen, l-am luat din prima, deși nu m-am încadrat corect. Țin minte că m-a întrebat: Dacă venea o mașină ce făceai? Eu nu am realizat ce am făcut și am zis: O lăsam să treacă 🤣 Abia după câteva ore mi-am dat seama de greșeală, pe care nu am mai repetat-o nicicând. A! Și mi-ai amintit și de prima mașină pe care am condus-o, a părinților mei, o Dacie roșie ca a ta, break, eu îi spuneam “Furia roșie” 😅 Doamne, câte peripeții am avut cu mașina aia!
    Te îmbrățișez, Mari! Mi-am început ziua perfect, citindu-te! Succes! ❤🤗

    1. CopperAttitude

      11 octombrie 2021 at 6:59 pm

      Doamne, ce de aventuri am avut, ieșea prea lung articolul și nu apucam să spun de cârlig. Am fost prea emotivă la traseu dar am recuperat eu după, în trafic!

  2. Proba 2. Plimbări pe 4 roți

    11 octombrie 2021 at 3:17 pm

    […] Aventuri pe patru roți cu Copper Attitude […]

  3. Diana

    11 octombrie 2021 at 5:56 pm

    Doamne, ce aventuri ai! Mă faci să mă gândesc cum aș fi eu cu permis 😆 Succes mult!

    1. CopperAttitude

      11 octombrie 2021 at 7:03 pm

      Acum mă distrează, dar ce supărată am fost atunci când am picat primul traseu, eu care eram competitivă! Dar nu aș mai putea acum să stau fără mașină

  4. Mirela

    12 octombrie 2021 at 6:13 am

    Ce buuun! Mi s-a făcut și pielea de găină la faza cu Olcitu, am și ras și mi am amintit ca și eu am dat de 2 ori traseul. Mi-a placuuuut tareeee! Poate rezervi celelalte peripeții pt un alt articol. Ca-s curioasă tare. 😍💐❤️

    1. CopperAttitude

      12 octombrie 2021 at 8:00 pm

      Sa stii ca ma gandesc serios sa fac o continuare ca mai am de scris…atatea masini, atatea aventuri!

Raspunde