Experiente, Viata de expat

Calatoria cu avionul in pandemie

libris.ro

Trecuse ceva timp din octombrie anul trecut cand am calatorit ultima oara cu avionul, venind in tara de urgenta, intr-un context nefericit. Deci cumva imi lipsea zborul cu avionul si nu puteam sa imi amintesc cand am mai avut o perioada atat de lunga de stat la sol. Si nu, nu am fost vreodata stewardesa, doar ca imi place de colo-colo.

Si pentru ca pandemia mi-a stricat feng shui-ul cu zborurile, nu mai rasuna in desert, la mine zgomotul ala al Airbus-urilor imense de la Emirates, care brazda cerul secunda de secunda, am crezut ca lumea a stat in loc.

Sa iti faci planuri de calatorie in plina pandemie este ca atunci cand mergi pe carbuni incinsi. Practic, nu am fost sigura ca plec, decat cand am pus piciorul in avion.

Toate complicatiile cu plecarea din Dubai nici nu vi le mai povestesc, nu de alta dar va ia capul, ca ba trebuia sa plec din Abu Dhabi, ba era lockdown acolo, ba biletele erau luate. Nu vreti sa stiti.

Luati niste popcorn sa va spun cum a fost.

Un aeroport candva plin de viata

Ce vreau eu sa va povestesc si cred ca va intereseaza si pe voi este cum este calatoria cu avionul in noua viata. Asta este un pretext pentru ca nu ma pot abtine sa nu va spun cum este sa zbori cu un avion plin in timpul pandemiei.

Check-in online nu este disponibil online in aceasta perioada, asa ca trebuie facut direct la aeroport. Terminalul 3 al aeroportului din Dubai era sinistru de gol cand am ajuns. In vremurile bune era un furnicar aici de te lua ameteala. Nu tu cozi… nicaieri.

La check-in, ce sa vezi: un roman. Suntem peste tot! Aflam ca avionul este foarte incarcat, 140 calatori din 160 locuri si ma ia cu frisoane ca nu va mai fi vreo distantare sociala asa cum se promitea peste tot. Mai tineti minte schemele de la TV cu set-up nou si ocuparea scaunelor pe diagonala? Uitati-l, a fost o poveste! Avioanele pleaca pline.

Tristete mai mare ca in aeroport, nu am vazut nicaieri. Aici magazinele erau asa ofertante si mirosea a parfumuri pufaite de atatia turisti, care ieseau fericiti ca au luat un cadou celor dragi . Foarte multe magazine inchise si rafturi infoliate. Mai gaseai o cafea si un croissant, cu greu.

aeroport in pandemie
decathlon.ro

foto din arhiva proprie

Organizarea de pe aeroport insa, intotdeauna a fost impecabila, nu te ratacesti, tot timpul te poate ajuta cineva, iar acum erai orientat la zonele de control, astfel incat sa nu se faca inghesuiala. E-gate-urile sunt temporar inchise.

Distantare la poarta de imbarcare

Ajung destul de repede la poarta pentru zborul de Bucuresti intrucat nu am prea mari tentatii pe drum. Altadata, parea asa lung drumul asta, ca acum am avut senzatia ca l-am suntat cumva. Ma rog, la poarta multi romani deja obositi dar care purtau masca de protectie. Evident, s-a format coada in stilul nostru, din timp, fiecare gandindu-se pesemne ca grabeste procesul. Cum banuiti, tendinta era de comprimare, ca cel din spate sa iti sufle in ceafa, pe stilul sa ocupam cat mai putin spatiu si sa fim cat mai in fata. Dar avantul acestora era prabusit de ofiterii de securitate care aminteau de cei doi metri de siguranta si pana la urma de respect, intre noi.

asteptare in aeroport

Foto din arhiva proprie

Chiar si bus-ul din aeroport avea semne care iti aratau pozitiile pe care trebuie sa stai, conform standardelor.

Ei…si acum vine momentul zborului. Aici doream sa va aduc.

Cu masca, fara masca

Desi era aproape plin avionul, totusi lumea a fost mai linistita fata de alte zboruri, cand umblau de colo colo, deschideau de zeci de ori bagajele, comentau si radeau zgomotos. Echipajul a fost calm, echipat cu masca de protectie, ochelari si halat de protectie. Dar nu m-am plictisit totusi. Am pornit scanner-ul si am scanat arealul in care ma aflam, atat cat puteam sa “am semnal”.

Decolarea s-a facut mai tarziu cu o ora dar echipajul a recuperat cam jumatate din timp. Ma asteptam cumva pentru ca si transportul cu shuttle-ul a fost in cateva reprize, putand lua mai putini pasageri. Fiind in avion de la inceput, am vazut destul de multi calatori cu obiceiurile lor.

Sistemul de entertainment de la bord era inactiv, de inteles in aceasta perioada, pentru evitarea contactului cu ecranul.

Stilul romanesc de a purta masca de protectie pe fata este specific. Am vazut atata lume cu masca purtata sub nas, incat ma gandeam ca eu si fiica mea suntem cumva anapoda, invelite in masca ce ne acoperea mare parte din suparfata fetei. Nimeni nu poate sa respire, toata lumea are probleme de respiratie. Treaba asta cu masca de protectie devine ca discutia despre politica, ca meciul dintre Barca si Real Madrid. O vesnica discutie contradictorie, un meci continuu. Ea nu este o declaratie de respect intre oameni din aceeasi comunitate, ci din contra.

zbor cu avionul

foto din arhiva proprie

Tipuri de calatori in pandemie

In avion au fost cateva tipologii pe care am apucat sa le scanez.

#1. Genul cu masca sub nas

Nu a schimbat pozitia ei decat cand a mancat. Tot pe aia a si pus-o inapoi. Stau si ma intreb cati o folosesc de mai multe ori? Oricum, din ce am vazut in tara pretul unei cutii de masti este mai mare ca in Dubai, cu minim 20-40 de lei mai mult. Un lux.

#2. Genul care o tine sub barba

Sa se stie ca o are dar nu vrea sa o foloseasca. Daca ma gandesc bine, nici nu avea de ce, ca o parte din drum a dormit cu fata in poseta tip sac.

#3. Domnul cu ritualul de spa

Am fost absolut fascinata, cred ca era specialist in masaj. Statea pe scaunul din fata, dreapta. Deci bateam perfect cu scanner-ul. A inceput cu picaturi in ochi, dintr-o sticluta de parfum. Calcula azimutul mult timp, parea o licoare pretioasa. Apoi, la un moment dat, a dat jos masca de protectie, s-a cremuit pe fata si a facut un masaj strasnic, de durata, cu palmuiri repetate, pana s-a inrosit. A pus ochelarii pe nas si a scos alta sticluta mica de parfum si a inhalat ceva eucalipt, ca pentru tot avionul. Daca stiam, aduceam si eu sa ard niste salvie, faceam un ritual asa, de impresie. Privirea doamnei care statea catre culoar a fost nepretuita. Il mai stiti pe astronautul american, in varsta care facea grimase in spatele lui Trump, cand acesta abera? Same, same, but different. La finalul zborului insa, imi cer scuze, am ratat momentul cand domnul a schimbat camasa cu un tricou, sa fie fresh la aterizare. Si eu, care am stat imbracata atatea ore la fel! Gizas… trebuie sa ma organizez mai bine data viitoare.

#4. Doamna in ie care este in permanenta agitatie

O mica sefa de trib, coordoneaza inca doua mame cu copii dupa ele. Purta masca sub nas sau deloc, era ca un titirez intre scaune, scotea si punea la loc in bagajele din cabina. Si acum vad in ochi o geanta rosie plimbata sus-jos. A avut si un moment de uitare cand, stand in picioare cu degetul la nas, semn ca se gandea ce avea de scos din bagaj. Nu fiti rai, ca si-a amintit in final. A luat in brate un copil mic din grup, s-a jucat cu el, l-a si pupat apasat. Care e treaba cu pandemia asta, ce vorbesti?

#4. Domnul cu manusi

A stat langa mine, nu cred ca s-a miscat de 3 ori pe scaun, dotat cu masca de protectie si manusi albastre. Discret pana mi-a cerut pix sa completeze formularul pentru DSP pe care l-am primit in avion.

#5. Cuplul linistit si la locul lui

Discreti, foarte civilizati, si-au schimbat mastile la jumatatea drumului, exact cum am facut si noi.

#6. Genul care se descalta in avion

Este genul pe care il stiti deja, dezgustator obicei, in opinia mea.

#7. Genul care s-a ridicat de pe scaun sincronizat cu oprirea avionului

Si pe acesta il stiti, si-a scos bagajul de mana si a format coada compacta pe culoar. Adica majoritatea. Recunosc ca am ramas uimita, in utopia mea, dupa ce am vazut cu luni in urma un film pe Facebook, in care nordicii nu se inghesuiau pe culoar ci se ridicau incrucisat intr-un mod civilizat. Si asta in mod obisnuit, pana in pandemie. Ma gandeam ca macar la coborare sa fie distantare sociala, nu cum am stat in avion. Bine, ce mai conta dupa ce am zburat atitia oameni…in acelasi spatiu.

Cam acestea sunt genurile. Stiu, te asteptai si la #8, genul care aplauda la aterizare. Desi eram ferm convinsa ca macar unul va aplauda ca am ajuns bine acasa, nu am avut parte de acest ritual traditional, romanesc si m-am gandit ca nici obiceiurile astea nu mai sunt ce au fost.

Spre surprinderea mea, in aeroportul Otopeni, lucrurile au fost foarte line, au decurs destul de repede.

Va povesteam mai devreme ca in avion am primit formularele de la DSP pentru declaratia de intrare in tara, dar pot fi gasite si pe aeroport. Ele sunt semnate si stampilate de DSP cu recomandarea de izolare si predate ofiterului vamal.

Saga continua cu Uber, unde sofer era un tip jovial si fara masca de protectie. Ne invita sa dam masca jos daca ne este cald in masina. A, pardon? Imi revin in cateva secunde in fire si ii spun sa isi puna el masca. O pune sub nas, ca…ati ghicit, nu poate sa respire, se sufoca.

Cu toate acestea, este bine sa fiu in tara, unde voi purta masca de protectie! Ceea ce va rog si pe voi!

 

Sursa foto principala: Unsplash

elefant.ro

6 Comentarii

  1. Ada

    18 iulie 2020 at 11:38 am

    Scrii asa de fain! E o placere sa te citesc!
    Desi intamplarile sunt savuroase, cu un ochi plang stiind ca in curand vom parasi siguranta din Emirate 🙁

    1. CopperAttitude

      19 iulie 2020 at 6:11 pm

      Multumesc, Ada!Te cred, de cand sunt aici, am devenit sociopata. Chiar daca poarta masca, oamenii o manevreaza, ceea ce mi se pare la fel de periculos ca atunci cand stau fara.

  2. Diana

    18 iulie 2020 at 12:20 pm

    O adevărată aventură. Mulțumesc pentru râsete.

    1. CopperAttitude

      19 iulie 2020 at 6:12 pm

      Da, sa stii ca a fost o experienta interesanta! Multumesc

  3. Cristina

    22 iulie 2020 at 3:53 am

    Câtă alintătură în povestea cu masca și sufocatul. Locuiesc în Thailanda, iar aici e și cald și umed și lumea poartă mască și nu se mai vaită. Și o poartă și afară, nu doar în spații închise. Ieri am fost într-un day trip și mă uitam aseară peste poze, am câteva poze și cu mine, poze de turist, dar de turist cu mască :))

    1. CopperAttitude

      22 iulie 2020 at 3:38 pm

      Da, inconstienta si lipsa de respect pentru ceilalti. Si in Dubai purtam masca asa cum spui tu, in interior si in exterior, la 54 grade real feel. Si nu am patit nimic. Frumoase foto tale!!

Raspunde